In Blog

Antreprenoriatul un stil de viata modern sau o necesitate

Cu cat trece timpul mai mult peste Romania cu atat imi dau seama ca sansa noastra sta intr-o schimbare de atitudine si de asumare. Cu cat intelegem mai repede ca noi avem ceva de facut pentru noi , familiile noastre si pentru tara cu atat vom deveni mai infloritori, mandri si fericiti. Vreamea cand tara ne facea muncitori, doctori, profesori a apus de mult, insa educatia primita este aceeasi, scoala punand accent pe teorie, iar practica sau lucru in echipa sau pe proiect lipsind. Comunicarea este un modul care lipseste in primii ani de invatamant, iar la sfarsitul unui invatamant superior aceasta abilitate ramane tot la stadiul de lacuna.

Abia la nivelul unui curs de specializare este inclus un modul de comunicare si negociere, descoperind ca noi oportunitati ne sunt deschise daca incepem sa investim in noi. A fi antreprenor este o oportunitate pentru noi ca persoane insa este si un mod de a trai liber si independent. Nu toti suntem facuti pentru a fi antreprenori, insa toti trebuie sa ne dam seama cine suntem si ce loc ocupam in societate, de fapt in angrenajul productiei globale. Intr-o lume ideala toti ar trebui sa facem parte dintr-un sistem, sa ne constiezam valoarea si rolul in acest sistem. Cu cat suntem mai implicati cu atat aducem mai multa valoare. In Romania sistemul este in schimbare, vechile sisteme au cazut iar noile sisteme apar prin intermediul antreprenorilor, ei sunt capabil de a crea noi sisteme.

Sa incepem, asadar, cu antreprenoriatul:

  • Persoana fizica sau juridica care se obliga, pe baza unor clauze si conditii contractuale, sa execute diferite lucrari in beneficiul altei persoane sau organizatii, in schimbul unei sume de bani dinainte convenite.
  • Tip de agent economic reprezentativ in economia de piata care adopta un comportament de esenta activa si novatoare, specific sistemelor economice bazate pe concurenta, risc si initiativa privata.
  • Antreprenorul = intreprinzatorul = contractor.

Idee

  • Ce exista pe piata?
  • Ce lipseste de pe piata?
  • Ce isi doreste turistul?
  • Ce facilitati exista?
  • Plimbari pe ponei pentru copii
  • Alpinism utilitar
  • Servicii de catering
  • Restaurant self-service

Sa luam Restaurant self-service:

  • Nu exista pe piata.
  • Dorinta turistului de a-si pregati masa.
  • Locatie, sprijin financiar, cheltuieli reduse.

Avem un exemplu: proprietarul localului Taverne du Vallè -Geneva a fost primul care a pus in practica ideea de a deschide un restaurant self-service, in 1967. Localul – doua terase si o sala de mese – capacitatea de 100 de persoane (mancare, bauturi si desert), 50 de euro.

Restaurantului Carrouge, Geneva, 32 de separé-uri, cu 500 de locuri. Rezultat – este complet ocupat sambata seara. In timpul saptamanii, in fiecare seara vin 200-250 clienti. La Charbonnière – St. Maurice (Elvetia) (7ani), capacitate 20 de persoane / seara. In weekend are 30-50 de clienti. Pret 30 dolari (+bauturi).

Fiind vorba de inceputul unei afeceri avem personal redus – 2 persoane. Pentru inceput putem vorbi despre reguli:

  • Excluse improvizatiile. Experienta in domeniul alimentatiei publice.
  • Spatiu adecvat pentru desfasurarea acestei activitati: nu sunt multe spatiile dotate (sau care pot fi dotate) cu o hota puternica de ventilatie (un horn) care sa capteze in intregime fumul produs de gratar.
  • Persoanele care supravegheaza sala trebuie sa fie foarte atente la clienti (mai ales la cei tineri) care doresc sa „se joace cu focul”.
  • Pentru a putea conta pe un flux continuu de clienti, trebuie sa modificati des oferta proprie: de la traditionalii mititei la carnaciori si frigarui, de la diverse feluri de branza la peste. Amatorii de gusturi noi vor fi atrasi de posibilitatea de a gusta, de exemplu, carne de strut sau de prepelita.
  • Pentru a evita ca in local sa persiste puternicul miros de carne la gratar, trebuie ca pe langa hota instalata deasupra gratarului sa utilizati si un sistem de schimbare a aerului capabil sa functioneze cu maxima eficienta.
  • Pentru ca in timpul verii sa nu scada numarul clientilor (din cauza caldurii produse de gratar), ideal ar fi ca restaurantul sa aiba si o terasa unde sa fie amplasate mesele in sezonul estival.
  • Furnizori! Produsele trebuie sa fie foarte proaspete si de buna calitate, iar pretul – considerabil mai mic decat cel de magazin pentru a permite un adaos profitabil (aproximativ 35%).

Calitatile antreprenorului

  • Inainte de a-si pune in aplicare ideea, fiecare intreprinzator trebuie sa-si defineasca propriul profil.
  • = DATA:
  • D – dorinţe,
  • A – aptitudini,
  • T – temperament,
  • A – atuuri.

D - Cunoasterea de sine

1. „Care sunt motivatiile pentru a dezvolta o afacere proprie?“
R1. Gustul puterii. Atentie la vointa mentinerii acesteia cu orice pret!
R2. Dorinta de a depasi obstacole. Prudenta! Intreprinzatorul trebuie sa stie sa se opreasca inainte de a-si atinge pragul de incompetenta.
R3. Dorinta de libertate. Nimeni nu poate actiona singur la nesfarsit.
R4. Dorinta de a obtine profit. Aceasta dorinta trebuie temperata cu evaluarea riscurilor financiare.

Motive gresite

  • Crearea unei intreprinderi pentru a scapa de somaj. Se spune ca inceperea unei afaceri din disperare nu a reusit niciodata. Crearea unei intreprinderi trebuie sa fie insotita intotdeauna de dorinta intrinseca de a deveni propriul patron si de dorinta de a castiga bani.
  • Intreprinzatorul sa nu-si (re)cunoasca insuficientele. Lipsa de modestie este un risc care il poate impinge pe intreprinzator intr-o euforie care il va face sa piarda simtul realitatii.
  • Intreprinzatorul sa aiba gustul secretului supradezvoltat. Secretul cu care le place anumitor intreprinzatori sa se inconjoare ascunde adesea o idee banala. Ideile stralucitoare „plutesc in aer“ de mult timp si multi indivizi le au in acelasi timp.
  • Intreprinzatorul sa fie foarte nerabdator. El trebuie sa-si acorde timp de reflectie inainte de actiune pentru a evita erorile.
  • Sa subestimeze soliditatea cuplului (daca exista). Atunci cand partenerul de viata nu acorda o sustinere neconditionata, daca nu accepta stresul, absenta odihnei si a vacantelor, atunci intreprinzatorul nu ar trebui sa riste.
  • Sa confunde intreprinderea cu un club de prieteni. Daca intreprinzatorul crede ca totul va merge bine in cazul in care se va inconjura de prieteni in calitate de asociati, atunci el risca sa-si piarda atat intreprinderea, cat si prietenii. Intreprinzatorul trebuie sa se asocieze mai degraba cu persoane complementare.
  • Intreprinzatorul sa aiba teama de delegare. Daca va face totul singur, va pierde mult timp si, deci, bani. Trebuie angajati colaboratorii necesari. Nu orice economie este bine sa fie facuta.
  • Sa subestimeze importanta comunicarii. Este mai util sa-si convinga asociatii, salariatii, furnizorii, banca, decat sa ii contrazica. A discuta onest este o virtute care trebuie cultivata.

A - Nimeni nu trebuie sa fie sclavul perceptiei celorlalti asupra lui insusi,

insa trebuie sa o inteleaga si sa o aprecieze

Perceptia de sine

Increzator in sine
Intreprinzator
Amuzant
Ambitios
De ajutor
Convingator
Competitiv
Deschis la schimbare
Profund Obsesiv
Tolerant Indiferent
Concentrat Cu viziune ingusta
Care incurajeaza Care se amesteca
Generos Iresponsabil

Perceptia altora

Arogant
Exploatator
Frivol
Nemilos
Neobrazat
Care controleaza
Combativ
Ezitant
Obsesiv
Indiferent
Cu viziune ingusta
Care se amesteca
Iresponsabil

Temperament
  • Extrovertit?
  • Introvertit?
  • Intermediar.

A. Coleric:

– pozitive: vointa accentuata, procese afective intense, bogatia si intensitatea reactiilor,
pasionalitatea;
– negative: excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, inegalitatea trairilor.
B. Sangvinic:

– pozitive: sociabilitate, buna dispozitie, reactivitate accentuata, dinamism;
– negative: fluctuatia si inegalitatea trairilor, multumirea de sine, superficialitate,
sugestibilitate, inconstanta.

C. Flegmatic:

– pozitive: tolerante, rabdare, perseverenta, echilibru;
– negative: reactivitate redusa, adaptabilitate dificila, monotonie afectiva, inclinatia spre stereotipie.

D. Melancolic:

– pozitive: procese afective intense si durabile, sarguinta, perseverenta, responsabilitate si simt al datoriei;
– negative: adabtabilitate si mobilitate redusa, predispozitii inspre anxietate, neincredere in sine si pesimism.

Atuuri

Indiferent de succesul dorit sau inregistrat, intreprinzatorul trebuie sa ramana modest;
• Sa accepte un start modest si sa nu uite ca nimic nu se poate dobandi definitiv;
• Trebuie sa se adapteze in permanenta la schimbarile mediului extern: supletea, curiozitatea, vigilenta, reactivitatea, flexibilitatea sunt calitati indispensabile reusitei;
Cooperarea cu echipa, cu partenerii, cu clientii.
• Trebuie sa ceara si sa primeasca sfaturi.
Competente profesionale
– Atuuri tehnice solide dobandite in scoli si institute universitare (Bill Gates??).
– Existenta pregatirii de specialitate este cu atat necesara (cat si o cerinta impusa de lege), iar capacitatile manageriale il pot transforma pe intreprinzator intr-un veritabil „sef de intreprindere”.
Primul pas: identificarea „savoir-faire-ului profesional“ propriu. Pentru a deveni proprietar de intreprindere, intreprinzatorul trebuie sa treaca de la stadiul de specialist la cel de generalist.

Al doilea pas: identificarea „savoir-faire-ului managerial“ (stiintei de a fi manager). Henri Fayol (1841-1925) a enuntat competentele indispensabile unui conducator de intreprindere (previziune, organizare, comanda, coordonare, control), azi trebuie adaugate: capacitatea de a reactiona, de a se adapta, de a anima (echipa), de a asculta, de a delega.

Atu-uri

Sa fie ORGANIZATOR
– sa se bazeze pe organigrama;
– sa fie prevazator;
– sa-si respecte colaboratorii;
– sa favorizeze independenta.
Sa fie PARTICIPATIV
– sa creeze o echipa care sa coopereze;
– sa favorizeze libertatea si schimburile interpersonale;
– sa aiba un ascendent moral firesc.
Sa fie INDRAZNET
– sa creeze o ierarhie a competentelor;
– sa pastreze ascendentul si controlul;
– sa dea ordine juste, necesare si ferme.
Sa fie REALIST
– sa stabileasca relatii de incredere si respect reciproc;
– sa ia decizii in comun, sa determine participarea celorlalti;
– sa creada in autoreglarea organizatiei, sa nu se amestece in conflicte.
Sa fie „MAXIMALIST“
– sa urmareasca obiectivele, sa recompenseze rezultatele si eficienta;
– sa faca sa coopereze fiecare membru al echipei;
– sa se sprijine pe conflicte pentru a progresa.

Excese

Sa devina BIROCRATIC
– sa instituie relatii rigide;
– sa genereze o deresponsabilizare colectiva;
– sa se izoleze in varful piramidei.
Sa devina PATERNALIST
– sa faca aliante „politice“;
– sa instaureze o democratie aparenta;
– sa evite conflictele cu orice pret.
Sa devina TEHNOCRAT
– sa instaureze raporturi de forte;
– sa faca sa actioneze puterile politice;
– sa lase pe mai tarziu gestiunea conflictelor.
Sa devina OPORTUNIST
– sa instituie relatii banalizate;
– sa „negocieze“ delegarea puterii (in termeni de schimb);
– sa lase pe mai tarziu managerizarea conflictelor.
Sa devina un UTOPIC
– sa abandoneze ierarhia;
– sa lase prea multa libertate colaboratorilor;
– sa traiasca numai prin viziunile sale.

Calitatile managerului:
MODEST: „Despre un sef adevarat, atunci cand va pleca, echipa sa va spune: noi l-am facut ceea ce este.“ (proverb chinez).
REALIST: „95% din managerii americani stiu sa defineasca metoda corespunzatoare, insa doar 5% stiu sa o puna in practica.“ (James O. Toole, profesor de leadership)
VIZIONAR: „Managerul numara cate seminte sunt intr-un mar, liderul isi imagineaza cate mere va putea produce pornind de la aceste seminte.“ (Ian Percy)
UMAN: „Nu puteti conduce o echipa numai strigand ordine.“ (Tommy Jo Daves, director general la Levi Strauss Co.)
APROPIAT: „Managerul trebuie sa fie apropiat de colaboratorii sai si de teren.“ (Jacques Belly, Observatoires des dirigeants)
COMUNICATIV: „Ce ati facut pentru dezvoltarea competentelor colaboratorilor dumneavoastra?“ (din evaluarea unui manager la Audi)
PASIONAT: „Liderii moderni sunt monomaniaci.“ (A. T. Kearny, autorul studiului „Patron performants, qui etes-vous?“, martie, 1995.)
EXEMPLAR: „Logica reusitei: sa stii mai intai sa te conduci pe tine insuti.“ (Edel Gott, cercetator)
PROFESIONIST: „In anii 80, prefacatoria era suficienta pentru a prelua puterea. In prezent, echipa este aceea care confera aceasta putere si ea nu suporta amatorismul.“ (Marc Lamy, consultant)

Alte conditii necesare punerii in practica a unei idei de afaceri
Familia
Sa se evite
  • A avea un client unic. Ex: organizarea de circuite turistice printr-un singur touroperator.
  • A propune doar un singur produs sau serviciu. Ex: propunerea unei teme unice de produs turistic.
  • A lansa un produs sau un serviciu bun pe o piata nepotrivita. Ex: a avea un mediu geografic, economic sau social neadaptat produsului.
  • A se lansa intr-un sector de activitate fara a stapani meseria de baza. Ex: a crede ca oricine detine arta gazduirii poate reusi in restauratie, hotelarie sau turism, in general.
  • A vrea sa faca totul singur . Ex: super-barbatii si super-femeile nu exista decat in romane si filme.
  • A cerceta insuficient circuitul distributiei. Ex: a sti sa produca a ajuns aproape la indemana oricui; a sti sa comunice si sa vanda devine, tot mai mult, o arta ce trebuie stapanita.
  • A omite definirea unei strategii. Ex: „a avea un nas pentru afaceri“, fara a viza insa nu pe termen mediu sau lung.
  • A se lasa absorbit de cotidian .Ex: a uita sa fie atent la evolutia gusturilor si aspiratiilor clientilor.
  • A astepta ajutor pentru a demara. Ex: si daca ajutorul nu vine niciodata
Interactiuni cu turismul si mediul concurential

Succesul unei afaceri nu consta doar in pret.
• Competitivitatea implica in acelasi masura calitate.
• Reinnoirea produselor si serviciilor lor prin inovare.
• Competitivitate multidimensionala.
• Mediul concurential in turism este caracterizat de o serie de caracteristici ce deriva pe de o parte din specificul activitatii turistice si pe de alta parte din interactiunile ce se nasc între fenomenul turistic si celelalte ramuri ale economiei nationale.
• Mediul concurential în turism se caracterizeaza prin:
1. Unicitate;

2. Sensibilitate;

3. Dinamism;

4. Complexitate;

5. Incertitudine;

6. Capacitate distincta de a suporta cresterea sustinuta a firmei.

Dincolo de toate acestea cred ca cel mai important in dezvoltarea unei zone, regiuni, tari este parteneriatul intre intreprinzatori si cu autoritatile. Dezvoltarea unei zone forteaza autoritatile administrative sa se implice si sa imbunatateasca infrastructura. Cum tara noastra are nevoie de infrastuctura, cred ca cel mai important este ca noi antreprenorii sa facem primul pas, dupa principiul unde este padure sigur o sa ploua.

In viata moderna antreprenoraitul si conexiunile dintre afaceri creaza locuri de munca, prosperitate in zona, mandrie nationala, bani la bugetul de stat si administratiile locale.

Unii dintre noi au inteles acest lucru si deja s-au implicat, as putea enumera, partia de Ghimes in judetul Harghita, care a inflorit pe doua dealuri pe drumul 12A, unde a fost creat un intreg business cu servicii conexe.

Putem gasi acelasi gen de servicii conexe si in Naruja judetul Vrancea, Comana (intre Bucuresti si Giurgiu) unde s-a dezvoltat agroturismul cu servicii conexe precum echitatie, restauratie, cazare, plimbari cu salupa in noua (delta Neajlovului) etc.

Este foarte important ca in comunitate antreprenorii sa construiasca afaceri conexe care sa se completeze si sprijine reciproc. In acest fel exista mereu o perspectiva de dezvoltare in zona avand la baza teoria din marketing ca nu exista produs perfect si ca orice produs se poate imbunatati.

Material intocmit de:
Moschos Panagiotis
Expert plan de afaceri
Moschos, Moschos Panagiotis

Recommended Posts

Leave a Comment

managementul performantei in antreprenoriat, managementul performantei, performanta, management, antreprenoriat, antreprenor, succes
%d bloggers like this:
Skip to toolbar