Povești de succes

Până nu de mult auzeam povești de success cu români care ajungeau în Anglia, Spania, Italia, Germania, peste ocean sau prin alte colțuri ale lumii și prin muncă, cu pasiune și ambiție ajungeau etalonul de mândrie al românilor. Ne plac poveștile care ne fac să ne simțim mândri, însă mereu avem tendința să ne găsim motive că noi nu putem deoarece noi nu suntem așa de norocoși sau nu avem bani, or nu avem moșteniri etc. etc. Uitându-mă la antreprenorii de succes am văzut că toți au aceeași abordare când vine vorba despre ce este de făcut când nu mai putem, când suntem în impas. Soluția a fost și este mereu aceeași: mergem mai departe, căutăm rezolvări, nu renunțăm, o luăm de la capăt. Metaforic vorbind am putea asemăna antreprenoriatul cu o călătorie în explorarea spațiului, mereu imprevizibilă și care nu se termină.

În acest context am întâlnit antreprenori cu afaceri prospere pe meleaguri îndepartate, dar și oameni de afaceri care chiar dacă au reușit în diaspora nu s-au simțit împliniți pe meleaguri îndepărtate și s-au întors în România pentru a fi acasă. În continuare am să vă prezint trei povești cu români adevărați care s-au folosit de fiecare oportunitate pentru a-și atinge fiecare obiectiv în parte. Cele trei exemple au în comun faptul că români simpli ca noi au plecat printre străini să-și facă un rost. Unii au practicat meserii, alții s-au școlarizat, toți însă și-au setat obiective clare și cuantificabile pentru a-și îndeplini visele. Nu voi da nume deoarece vreau ca fiecare dintre noi să se regăsească într-unul dintre acești frumosi români. În curând vom avea o secțiune de catalog pe platforma unde fiecare dintre voi își va putea prezenta propria afacere și acolo veți găsi și aceste afaceri de succes, care, să ne înțelegem, sunt la început de drum în plină dezvoltare și expansiune.

<strong>În prima poveste</strong>, găsim o familie de tineri care a plecat din țară în Italia când cei doi, atunci, fără copil aveau în jur 30 de ani. El, cu contract de șofer pe tir, iar ea asistentă medicală. Contractele au fost legal făcute din România etc. După o luptă de câțiva ani în care cei doi au muncit și-au strâns bani au hotărât să vină în România să facă prima investiție. Ca orice antreprenor cu fler au făcut o investiție pe termen lung pe pricipiul cumpără ieftin și vinde la momentul oportun. Așadar primii bani au fost puși să producă în imobiliare (două apartamente în Galați) prin închiriere în așteptarea unei vânzări favorabile. Copilul s-a născut în Italia cei doi reîntorcându-se pentru a-și continua fiecare munca. După câțiva ani de muncă și încercări nenumărate în a-și găsi identitatea în această țară cei doi au hotărât că tot România li se potrivește, așa că și-au luat banii și s-au întors pentru o investiție. Ea s-a angajat în domeniul în care lucra aducând cu ea cunoștintele învățate, iar el a investit într-o vulcanizare având o infrastructură favorabilă din timpul practicării meseriei lui. Au cumpărat și echipamente noi, dar și second hand, au colaborat cu furnizori pe care îi cunoșteau și cu care aveau relații deja clădite. Au închiriat un spațiu, și-au obținut toate autorizațiile și au pornit de la zero un nou <em>,,business”</em>. Nu a fost ușor, nu a fost imposibil, dar a fost diferit. Încet, afacerea a crescut și au cumparat locația, au vândut un apartament, s-au mutat în altul, iar banii din vânzarea investiției inițiale au fost reinvestiți pentru extinderea afacerii. Această afacere funcționează, și azi ea a generat patru locuri de muncă și este în plină expansiune urmând să genereze și altele. Este important de remarcat că această afacere a avut la bază fonduri proprii, o cunoaștere a infrastructurii care au fost create pe baza relațiilor create cu furnizorii prin prisma meseriei. De remarcat este faptul că a fost făcută de un șofer de tir, nu de un muncitor la vulcanizare, așadar dacă reușești să faci rost de informație și ai o atitudine corectă totul prinde contur.

<strong>În a doua poveste</strong> avem un pizzer pasionat care a lucrat în România și care la un moment a crezut de cuviință că are nevoie de mai multă cunoaștere, așa că a luat drumul către patria mama a pizzei. În Italia a învățat din tainele meseriei de pizzer însă el a vrut mereu mai mult. Așa că a început să căute ingrediente să le combine astfel încât să obțină gusturi sublime. Cum în Italia pizza are o tradiție care nu poate fi schimbată și în acest sens nu poți încerca aproape orice, omul nostru a început să se limiteze. După niște ani de munca s-a hotărât că este timpul să se întoarcă în România și să facă aici tot ce are el în minte. Așa că a revenit în țară și s-a apucat să facă ce știa mai bine. A plătit consultanță pentru înființarea firmei și obținerea avizelor și autorizațiilor apoi și-a închiriat un spațiu și a început producția de pizza. Cum concurența este mare a fost greu de intrat în piață însă el și-a făcut un calcul astfel încât să știe câte pizza trebuie să vândă zilnic pentru a rămâne în afacere. Secretul a constat în aprovizionarea cu ingrediente deosebite. Peste aceste ingrediente a pus pasiune și pricepere, produsul final fiind unul deosebit. A fost de ajuns ca fiecare client să guste o dată și să vadă materia primă folosită ca să devină client fidel. Ultima dată când l-am întâlnit pentru a manca o pizza l-am întrebat cum stă cu clienții și mi-a răspuns că are exact cât poate duce. Oare e timpul pentru o extindere? I-am sugerat extinderea prin francize, însă aici este nevoie de spirit antreprenorial, iar pizzer-ul nostru se afla doar la momentul în care pasiunea pentru ce face îl ținea în viață. Acest business a generat doar două locuri de muncă, unul pentru el și celălalt pentru fratele lui care este casier și transportator pizza. Însă, vă spun cu mâna pe inimă că dacă mâncați o pizza făcută de el sau dupa metodele lui vă veți dori să mâncați chiar și în Italia (patria pizzei) una făcută după același șablon – de aceea cred că franciza în acest business este un model de urmat.

El a facut această afacere cu bani investiți de el, inițial 20.000 de euro, iar mai apoi investiția a ajuns la 30.000, începând după această sumă să se amortizeze însă, întrebat acum dacă s-ar extinde și cu ce sumă ar porni, răspunsul a fost unul încurajator: cu 35.000 de euro ar porni într-o locație nouă cu 2 angajați pe care să-i instruiească. Acestea sunt genul de afaceri în care noi credem, vremea locurilor de muncă pe tavă, după terminarea studiilor, a apus, iar acum afacerile de familie, afacerile mici fac parte din trend.

Curajul și asumarea definesc un antreprenor de succes și fac diferența dintre un antreprenor de succes și o afacere de colț de stradă care să-mi ofere un venit decent. Plecând de la cele afirmate mai sus pot să vă spun că școala și trainingul ne dau curajul, iar știința ne învață să ne asumăm oferindu-ne încredere.

<strong>A treia poveste</strong> are la bază o școală de management făcută în Marea Britanie. O dată cu Start-Up Nation am avut onoarea să întâlnesc doi astfel de tineri sub 30 de ani care aveau deja un business început. Istoria lor e simplă. Au fost în Anglia unde au terminat o facultate de management. Au muncit acolo și cu banii strânși s-au întors în România unde și-au deschis o spălătorie auto. Având știința managementului, s-au extins rapid către o vulcanizare modernă care să le întregească afacerea cu finanțare din fonduri proprii însă au depus un plan de afaceri și pe Start-Up Nation, un plan câștigator cu un punctaj de 85 puncte, maximum cât se putea obține pe CAEN-ul respectiv. Tinerii au plătit consultanță, și-au făcut planul de afaceri împreună cu un consultant și, în așteptarea fondurilor, afacerea a mers cu susținerea lor. În acest moment, cele două departamente ale afacerii lor merg și se completează una pe alta.

Am și exemple ale unor afaceri construite integral din fonduri europeni în programul Start-Up România însă despre acelea vom vorbi în alt articol.

Gândindu-mă la ce am scris îmi vin în cap câteva întrebări:

Ce este important pentru a reuși într-o afacere?

Putem să construim o afacere chiar dacă nu avem fonduri?

Este o alternativă viabilă să-ți faci o afaceri din fonduri Europene?

Credeți că trainerii vă pot ajuta / îndruma în afacerea dvs.?

Altă întrebare… propuneți voi una.

Recommended Posts

Leave a Comment

%d bloggers like this:
Skip to toolbar